|
INAPOI
Acest interviu a fost difuzat initial de Radio Vocea Evangheliei,
in cadrul emisiunii "VIETI TRANSFORMATE" si publicat in
cartea cu acelasi titlu.
*******************
COSMIN CIUI
“Eu credeam că sunt un om deosebit de valoros,
adică un om moral, un om cinstit, un om care nu prea păcătuieşte sau
foarte aproape de standardul lui Dumnezeu.”
“Credeam în Dumnezeu doar
pentru simplu motiv că în cazul în care aş fi îndrăznit să spun că
nu cred că există Dumnezeu, mi-ar fi fost frică că poate mă
trăzneşte sau mi se poate întâmpla instantaneu ceva rău. Aveam o
credinţă mistică.”
“Cei care cred că omul provine din maimuţă, provin
într-adevăr din maimuţă, iar cei care consideră şi au convingerea că
ei au fost creaţi de Dumnezeu, sunt într-adevăr creaţi de Dumnezeu
şi alcătuiesc o rasă aparte de cei care provin din maimuţă.” - Leon
Şestov
“Dostoievski,în ‘Fraţii Karamazov’
spune: ‘Dacă nu există Dumnezeu atunci
toate ne sunt îngăduite’. Cam acestea erau gândurile mele atunci,
îmi este îngăduit orice şi pot să fac orice.”
“Mă credeam suficient de bun
pentru a putea intra în Împărăţia lui Dumnezeu, dacă aceasta există
într-adevăr. Eram un om suficient de moral ca să fiu privit cu
admiraţie şi respect, spun asta fără falsă modestie, de majoritatea
vecinilor şi prietenilor necreştini. Eram considerat de mulţi drept
un etalon. În momentul întâlnirii mele cu Dumnezeu am realizat că
sunt departe, foarte departe de aşa ceva.”
“Rugăciunea mea zilnică, cea mai adâncă către
Dumnezeu, este ca El să îmi sfinţească inima şi mintea, să mi-o
curăţească, pentru că este de necrezut de păcătoasă, de rea şi de
multe ori când stai să o analizezi cu atenţie îţi este frică ce
găseşti acolo.
“Aş vrea să vă opriţi şi să vă gândiţi puţin la
faptul că veţi sta faţă în faţă cu Dumnezeu şi veţi fi siliţi să
daţi socoteală de viaţa voastră.”
Cosmin Ciui este medic rezident. A terminat
de curând facultatea de medicină, iar în timpul facultăţii l-a
întâlnit pe cel care i-a schimbat viaţa, pe Isus Cristos. Cum s-a
schimbat viaţa lui Cosmin într-o perioadă în care se bucura de
libertate şi dorea să facă tot ceea ce a visat ?
Cosmin Ciui:
- În vara anului doi de facultate, nişte
tineri au împărţit la poarta căminului nişte buletine cu un sondaj
prin care încercau să afle interesul studenţilor cu privire la
lucrurile spirituale. Una dintre întrebări era: “Cât de mult ai
vrea să-l cunoşti pe Dumnezeu pe o scală de la 1 la 10?”
La sfârşit am fost provocat să ne întâlnim regulat
pentru a putea să discutăm despre aceste lucruri. Deoarece toate
discuţiile se purtau în engleză, am zis că este o ocazie bună să pot
să învăţ mai bine limba engleză.
În cadrul studiilor pe care le făceam se obişnuia să
se citească un pasaj din Biblie sau se studia pe Biblie aşa că
vrând-nevrând m-am apucat să citesc şi eu. A fost o luptă la început
să citesc Biblia pentru că îmi venea să renunţ când încercam să
citesc.
A fost o luptă şi a fost destul de greu. Însă
treptat-treptat am văzut că multe lucruri pe care eu le credeam sau
multe lucruri cu care eu eram obişnuit erau false după ce le
analizam în lumina Bibliei. Atunci am început să-mi pun întrebări.
Eu credeam că sunt un om deosebit de valoros, adică
un om moral, un om cinstit, un om care nu prea păcătuieşte sau
foarte aproape de standardul lui Dumnezeu. Când am apucat să citesc
Biblia am văzut că sunt departe de a fi aşa şi am început să-mi pun
probleme.
În cadrul studiilor am ajuns să înţeleg de
fapt care este diferenţa dintre a fi un om după voia lui Dumnezeu,
prin jertfa lui Isus Cristos şi un om care încearcă să fie după voia
lui Dumnezeu prin eforturile lui.
Reporter:
- De ce voiai să fi după voia lui Dumnezeu?
De ce credeai că e important ca viaţa ta să se ghideze şi să se
încadreze între limitele sau să se ghideze după prescripţiile lăsate
de Dumnezeu?
Cosmin Ciui:
- Pe vremea aceea eram aproape ateu.
Credeam în Dumnezeu doar pentru simplu motiv că în cazul în care aş
fi îndrăznit să spun că nu cred că există Dumnezeu, mi-ar fi fost
frică că poate mă trăzneşte sau mi se poate întâmpla instantaneu
ceva rău. Aveam o credinţă mistică. Nu mă influenţa prea tare.
Încercam să fiu un om integru pentru că aşa am fost educat să fiu un
un om moral, corect, dar nu prea credeam cu adevărat în existenţa
lui Dumnezeu.
Una dintre primele cărţi care m-au ajutat,
alături de Biblie, să-mi reevaluez oarecum poziţia a fost „Jurnalul
fericirii” a lui Steinhardt prin care am învăţat multe lucruri.
Apoi erau unele lucruri despre care am
ajuns la cunoştinţa că sunt păcate, însă nu vroiam să renunţ la ele.
Mi-am zis: „în regulă, o să încerc să renunţ la păcate însă încep
cu cele mai mici şi anumite păcate le las ultimele.” Dar
Dumnezeu nu a fost de acord cu genul acesta de tranzacţii.
Reporter:
- Când ştiu că mai am două secunde de trăit,
atunci renunţ şi la cele mari.
Cosmin Ciui:
- Da, am fost pus în faţa faptului de a
renunţa la lucrurile care îmi dădeam seama că erau nişte păcate
înaintea lui Dumnezeu, care puteam să le consider eu nişte păcate
mai mari decât altele la care mi-ar fi plăcut mie să renunţ.
Aşa că a fost o luptă destul de mare, am fost pus în
faţa unor decizii destul de importante, chiar foarte importante,
care mi-au influenţat ulterior viaţa şi Dumnezeu a biruit, mi-a dat
putere şi am început să mă îndrăgostesc de El. A fost o perioadă în
care L-am simţit pe Dumnezeu foarte aproape de mine, am simţit că se
implică în cele mai mici detalii, ţine cont de rugăciunile cele mai
neînsemnate, nu că acum nu ar face la fel, însă atunci a fost parcă
puţin altfel, a fost ceva diferit, a fost ceva special.
Ulterior, am început să le vorbesc şi eu oamenilor
despre Cristos. Am fost la mare şi am vorbit pe plajă cu studenţi,
în mod special despre nevoia lor de a avea o relaţie cu Dumnezeu, de
a-l căuta pe Dumnezeu. La un moment dat, am vorbit cu un băiat, avea
vreo 29-30 de ani, ulterior am aflat că era căsătorit, soţia şi cei
doi copii nu ştiau că el este la mare, nu ştiau unde este, a plecat
fără ca ei să ştie.
Am vorbit cu el şi şi-a dat seama de nevoia lui de
Dumnezeu, într-un mod deosebit. Am înţeles că a fost ceva special
atunci. El a spus: „Întotdeauna mi-am dat seama că trebuie să mă
pocăiesc, dar am spus că trebuie să aştept o anumită vârstă şi m-am
gândit la vârsta de 33 de ani.” Am zâmbit când am auzit
motivaţia lui. Totuşi ne-am rugat împreună şi sper că el s-a întors
la Dumnezeu.
Reporter:
- Ai absolvit medicina. Credeai în evoluţionism sau
în creaţionism? Am apărut din maimuţă sau ne-a creat Dumnezeu?
Cosmin Ciui:
- Am o altă experienţă legată de teoria
evoluţionismului. Credeam în evoluţionism, nu neapărat pentru că am
fost student la medicină, dar aşa am fost noi “formataţi” să
credem.
Am luat contactul cu organizaţia „Alege Viaţa”,
şi în momentul în care am început să vorbim despre lucruri
spirituale, despre Dumnezeu, despre planul Lui, am înţeles că Biblia
ne spune că Dumnezeu a creat lumea şi că El l-a creat şi pe om după
chipul şi asemănarea Sa.
Eu deja făcusem câţiva paşi de credinţă, dar mi-am
zis: „Bine, cred multe lucruri, încep să cred multe lucruri, dar
aceasta nu o pot accepta!”
Citind în continuare „Jurnalul fericirii”, am
ajuns la capitolul în care Steinhardt citează un scriitor din
diaspora rusă, Leon Şestov se numea el, care spune:
„Există în momentul de faţă două teorii cu
privire la originea omului. Una spune că omul provine din maimuţă,
iar alta spune că a fost creat după chipul şi asemănarea lui
Dumnezeu. Susţinătorii celor două teorii se ceartă grozav.
Părerea mea este că ei se înşeală, şi unii şi
alţii. Adevărul este, ca de obicei, undeva la mijloc. Cei care cred
că omul provine din maimuţă provin într-adevăr din maimuţă, iar cei
care consideră şi au convingerea că ei au fost creaţi de Dumnezeu,
sunt într-adevăr creaţi de Dumnezeu şi alcătuiesc o rasă aparte de
cei care provin din maimuţă.”
A fost un moment în care am stat şi m-am gândit
îndelung la acest lucru, m-a provocat. Citeam în paralel o altă
carte, „Creaţionismul ştiinţific”. Am făcut o
rugăciune scurtă, care s-a împlinit imediat. Am zis: „Doamne,
dacă este adevărat că tu l-ai creat pe om şi că toate aceste lucruri
cu privire la evoluţionism sunt nişte minciuni, sădeşte în inima mea
o convingere puternică, a acestui lucru.”
Într-un timp foarte scurt, 2-3 zile, pur şi simplu,
parcă mi-a fost şters din memorie acest gând, această convingere că
provin din maimuţă. Şi Dumnezeu mi-a dat convingerea că El m-a
creat.
Reporter:
- Care erau frământările tale dinainte,
dincolo de preocupările de natură intelectuală?
Cosmin Ciui:
- În momentul în care am ajuns la facultate, am zis
: „Acum pot să fac ce vreau! Pot să trăiesc viaţa pe care o
vreau, pot să fac ce vreau eu.” Mă gândeam în special la
lucrurile păcătoase, să pot să trăiesc o viaţă în care să dau frâu
liber imaginaţiei în toate domeniile. Am citit puţin mai târziu o
carte a lui Dostoievski, „Fraţii Karamazov”
şi el spune: „Dacă nu există Dumnezeu atunci toate ne sunt
îngăduite”. Cam acestea erau gândurile mele atunci, îmi este
îngăduit orice şi pot să fac orice.
Dumnezeu a intervenit
destul de repede în viaţa mea. Însă oricum am făcut destule lucruri
pe care acum le regret şi care au consecinţe asupra vieţii mele,
chiar şi acum şi vor avea practic toată viaţa pentru că consecinţele
păcatului rămân chiar dacă este iertat de Dumnezeu atunci când devii
copil al Lui.
Reporter:
- Îţi place rugăciunea şi-ţi
place să citeşti mult, îţi place Biblia în mod deosebit.
Cosmin Ciui:
- Da, îmi place foarte
mult rugăciunea. Îmi dau seama că este cheia care poate deschide
orice uşă de acces spre revărsarea puterii lui Dumnezeu şi a
binecuvântărilor Lui. Îmi place de asemenea să citesc foarte mult.
Aş putea spune că într-un timp
destul de scurt mi-am făcut o bibliotecă destul de consistentă de
literatură şi teologie creştină.
Desigur, Biblia are locul
principal, în centrul preocupărilor mele şi încerc să-i aloc cât mai
mult timp. Este cartea după care încerc în permanenţă să-mi modelez
viaţa, este cartea care mi-a schimbat viaţa aşa că nu aş putea să
uit de ea sau să o las în afara preocupărilor mele.
Dacă ar fi să fac o
recomandare aş putea să spun că eram şi eu cândva un om care nu avea
nici un interes pentru lucrurile spirituale.
Eram un om care se credea
suficient de bun pentru a putea intra în Împărăţia lui Dumnezeu,
dacă aceasta există într-adevăr. Eram un om suficient de moral ca să
fiu privit cu admiraţie şi respect, aş putea să spun fără falsă
modestie, de majoritatea vecinilor şi prietenilor necreştini. Eram
considerat de mulţi drept un etalon. În momentul întâlnirii mele cu
Dumnezeu am realizat că sunt departe, foarte departe de aşa ceva.
Acum, pe măsură ce mă apropii
tot mai mult de Dumnezeu, îmi dau seama că sunt foarte departe de
viaţa pe care eu credeam că o duc, de sfinţenia şi neprihănirea pe
care credeam că le am. Îmi dau seama că sunt foarte păcătos, că
inima mea este coruptă în totalitate şi rugăciunea mea zilnică, cea
mai adâncă către Dumnezeu, este ca El să îmi sfinţească inima, să mă
curăţească, pentru că este de necrezut de păcătoasă, de rea şi de
multe ori când stai să o analizezi cu atenţie îţi este frică ce
găseşti acolo.
Aş vrea să îi provoc
pe cititorii noştri să se oprească puţin. Undeva, într-un capitol
din Amos spune: „De aceea va veni vremea când îţi voi face aceste
lucruri Israele. Pregăteşte-te să-l întâmpini pe Dumnezeul tău!”
Dragii mei, va veni o vreme
când fiecare vom sta faţă în faţă cu Dumnezeu, vom fi siliţi,
nevoiţi să dăm socoteală de viaţa pe care am trăit-o. De aceea, aş
vrea să vă rog să vă opriţi puţin din cursul vieţii voastre grăbite,
tot mai grăbite, când deşi tehnologia are un aport foarte important,
timpul parcă este tot mai scurt.
Aş vrea să vă opriţi şi să vă
gândiţi puţin la faptul că veţi sta faţă în faţă cu Dumnezeu şi veţi
fi siliţi să daţi socoteală de viaţa voastră. Şi dacă sunteţi
sinceri şi recunoaşteţi că sunteţi păcătoşi şi că aveţi nevoie de
Dumnezeu, cu siguranţă El se va lăsa descoperit, pentru că a spus: „Cine
mă caută mă va găsi. Dacă mă căutaţi cu toată inima mă veţi găsi.”
Şi El este acela care doreşte ca voi să petreceţi veşnicia cu El în
cer.
Reporter:
- Dacă vrei, te rog să înalţi o rugăciune
către Dumnezeu.
Cosmin Ciui:
- Tată din cer, venim înaintea Ta în aceste
momente, Doamne şi te binecuvântăm ca Dumnezeu al cerului şi al
pământului. Te binecuvântăm, Tată ca şi Creator al întregului
Univers. Te binecuvântez Tată, ca şi Creator al meu şi te
binecuvântez Tată, ca şi Creator al tuturor oamenilor.
Doamne, vreau să-ţi mulţumesc pentru că
fără ca eu să te fi căutat, Tu ai fost acela care m-ai căutat mai
întâi. Îţi mulţumesc Doamne, că fără ca eu să te fi dorit Tu ai fost
Acela care m-ai dorit Doamne, pentru Tine.
Recunosc Doamne, că nu am nici un merit în toate
aceste lucruri. Recunosc Doamne, că am fost un păcătos. Şi recunosc
Doamne, că sunt un păcătos, chiar şi acum, dar sunt un păcătos
iertat de Tine.
Tată, mă rog pentru cei care citesc această
carte, să-i cercetezi prin Duhul Tău cel Sfânt. Te rog Doamne să-i
sensibilizezi, să-i faci Doamne să realizeze goliciunea vieţii lor,
să realizeze lipsa de importanţă a vieţii pe care o duc departe de
Tine.
Aş vrea Doamne să li te descoperi ca Cel care
poate umple toate golurile din viaţa lor. Aş vrea Doamne să li Te
descoperi ca Cel care poate da un sens vieţii lor şi Doamne dacă
sunt inimi care te caută, te rog ca Tu să li te descoperi.
Te rog Doamne să îi iei de mână, să îi ajuţi să
facă primii paşi în credinţă. Te rog să-i binecuvântezi pe toţi
cititorii noştri cu o inimă bună, cu o minte înţeleaptă, cu multă
pace şi dragoste unii faţă de alţii. Te rog Doamne să-i
binecuvântezi cu viaţă veşnică.”
Amin
|
