Această lecție se centrează asupra Cuvântului lui Dumnezeu și asupra aplicării lui în viața de zi cu zi. Lecția de astăzi va fi despre personajul pe nume Iacov. Povestea lui Iacov cuprinde multe capitole din cartea Geneza, așa cum a fost și cu povestea lui Avraam. Dacă mesajul lui Dumnezeu care venit pentru noi prin Avraam poate fi reprezentat prin centrarea asupra altarelor construite de Avraam, mesajul lui Dumnezeu prin Iacov poate fi sumarizat prin centrarea asupra numelui lui Iacov și a multor experiențe care au condus la această schimbare.
Potrivit cu Geneza 25, Iacov s-a născut ca geamăn și a venit în această lume apucând călcâiul fratelui său, Esau. Iacov înseamnă „cel ce ține de călcâi” sau „Înlocuitorul” sau chiar poate „Cel răutăcios”.
Numele lui spune ceva despre omul care a crescut fiind un profitor; el a profitat de slăbiciunile altor oameni ca să fure dreptul cultural de întâi-născut al fratelui său, Esau și binecuvântarea divină specială, care însoțea acest drept, din partea tatălui pentru fiul său.
Ce schimbare s-a produs în viața lui atunci când ajungem în Geneza 32:9-12 unde Iacov se roagă: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu, Doamne, care mi-ai zis: ‘Întoarce-te în țara ta și în locul tău de naștere și voi îngriji ca să-ți meargă bine!’ Eu sunt prea mic pentru toate îndurările și pentru toată credincioșia pe care ai arătat-o față de robul Tău, căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, și iată că acum fac două tabere. Izbăvește-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină și să mă lovească, pe mine, pe mame și pe copii. Și Tu ai zis: ‘Eu voi îngriji ca să-ți meargă bine și-ți voi face sămânța ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.’
Imediat după această rugăciune, în versetele 24-32 o poveste ciudată poate fi găsită, o poveste despre un „om” pe care Dumnezeu îl trimite ca să se lupte cu Iacov. Parte din ea spune: „Iacov însă a rămas singur. Atunci, un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor. Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei așa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el. Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” Omul acela i-a zis: „Cum îți este numele?” „Iacov”, a răspuns el. Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni și ai fost biruitor.”
Sunt multe lecții de învățat din fiecare poveste din Biblie. Povestea lui Avraam este despre credință. Povestea lui Iacov este despre har. Cuvântul „har” înseamnă „favoarea și binecuvântarea lui Dumnezeu care nu sunt meritate, obținute sau atinse.”
Harul este oferit datorită dragostei lui Dumnezeu. Harul nu poate fi obținut, câștigat sau atins. El niciodată nu poate fi obținut. Harul înseamnă „favoarea sau binecuvântarea nemeritată a lui Dumnezeu”.
Atât aici în Geneza, cât și în Romani 9 unde apostolul Pavel oferă un comentariu asupra nașterii lui Iacov, este scris că în timp ce Esau și Iacov încă mai erau în pântecele mamei lor, Dumnezeu a spus: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”. Cum Dumnezeu este Dumnezeu, El cunoaște totul.
Când Dumnezeu s-a uitat în pântecele Rebecăi și a văzut inimile celor doi gemeni, Dumnezeu a știut ce se va întâmpla cu fiecare dintre ei. Dumnezeu niciodată nu este luat prin surprindere. Știind ce avea să se întâmple, Dumnezeu îi spune Rebecăi că: „Două neamuri sunt în pântecele tău, Și două noroade se vor despărți la ieșirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt. Și cel mai mare va sluji celui mai mic.”
Acum, descendenții lui Iacov au devenit israeliți și descendenți lui Esau au devenit edomiți. Există un conflict perpetuu între aceste popoare. Scriptura spune că Esau era un om lumesc, care și-a subestimat dreptul divin de întâi-născut și căruia nu i-a păsat de lucrurile spirituale. Esau avea profilul omului secular și imoral, un om condus de pofte firești necontrolate.
Nu e de mirare că Dumnezeu a spus despre el și sămânța lui următoarele lucruri în Maleahi 1:2-3: „Totuși am iubit pe Iacov, și am urât pe Esau, i-am prefăcut munții într-o pustietate și moștenirea lui am dat-o șacalilor din pustie.” Esau a crezut că a fost jefuit de binecuvântare de către Iacov, dar Dumnezeu a fost Acela care l-a disprețuit pe el, și tipul lui de persoană, vrând să îl scoată la iveală.
Lucrul interesant despre Iacov este că el inițial crede că, dat fiind faptul că este un hoț, toate binecuvântările vin din faptul că el le-a luat, dar acesta ajunge să afle adevărul, că Dumnezeu lucrează în viața lui în ciuda căilor lui.
Mai înainte ca Iacov să se nască, planul lui Dumnezeu a fost să îi dea lui toate acele binecuvântări. Dacă citești povestea lui Iacov, începând de la capitolul 25 și mergând până la 32 și mai departe, vei descoperi că, din nou și din nou, Dumnezeu încearcă să ajungă la Iacov și să îi spună: „Iacov, nu vrei să privești în sus și să vezi că lucrez în viața ta?”
Tot așa, există motiv să credem că dacă Iacov nu și-ar fi înșelat tatăl să creadă că este Esau, atunci Isaac și-ar fi pus întâi mâinile peste Esau și el ar fi rostit aceași condamnare pe care a dat-o în Geneza 27. Deci, el și-ar fi pus mâinile peste Iacov, știind că el este Iacov și l-a binecuvântat intenționat.
Această speculație este bazată pe ce spune Geneza 48 când vine rândul lui Iacov să rostească aceleași binecuvântări. Atunci când vrea să își întindă mâinile peste cei doi fii ai lui Iosif, el își încrucișează mâinile; Iosif protestează ca nu cumva cel mai mic să ia binecuvântarea celui mare, și cel mare să ia binecuvântarea mai mică. Iacov insistă și binecuvintează mai întâi pe cel mic – și face asta fără șiretlicuri și furt – și ei, de asemenea, devin două națiuni care împlinesc aceste binecuvântări profetice.
Există trei direcții de luat în considerare ca să înțelegem planul lui Dumnezeu pentru viețile fiilor și fiicelor Lui. Copiii Lui au responsabilitatea de a privi în sus, de a privi în interior și de a privi în jur. În primul rând, „privește în sus”. În aceste schițe biografice, poate dura destul de mult ca Dumnezeu să îi facă pe oamenii aceștia să privească în sus.
În povestea lui Iacov, după ce Iacov profită de fratele său și își amăgește intenționat tatăl, punând mâna atât pe dreptul de întâi-născut cât și pe binecuvântare, mama lui vine la el și îi spune în Geneza 27:42-45: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune pe tine, omorându-te. Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban, în Haran, și rămâi la el câtăva vreme, până se va potoli mânia fratelui tău, până va trece de la tine urgia fratelui tău și va uita ce i-ai făcut.”Așa că Iacov a călătorit în pustie singur.
A pleca de acasă, întotdeauna, poate fi înspăimântător. În prima noapte departe de casă, Iacov și-a făcut culcuș având o piatră drept pernă. În acea noapte Dumnezeu i-a dat un vis. O scară în ceruri pe care îngerii coborau și se suiau.
Dumnezeu i se arată lui Iacov și reafirmă și cu el legământul pe care Dumnezeu îl făcuse cu Avraam și tatăl lui, Isaac. Dumnezeu a promis lui Iacov că el va fi parte din o națiune pe care Dumnezeu o aduce în ființă. O națiune care va deveni instrumentul lui Dumnezeu pentru salvarea și binecuvântarea tuturor națiunilor. Dumnezeu i-a spus lui Iacov, în Geneza 28:15: „Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge și te voi aduce înapoi în țara aceasta, căci nu te voi părăsi până nu voi împlini ce-ți spun.” Ca răspuns, Iacov „privește în sus”, conștient de planul cerului și rostește cu uimire: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, și eu n-am știut.”
În al doilea rând, „privește în interior”. În povestea lui Iacov, observă de câte ori îl face Dumnezeu pe Iacov să se uite la sine, forțându-l să își înfrunte slăbiciunea și propria inabilitate de a-și controla destinul.
El realizează că în așa de multe feluri viața lui este în controlul lui Dumnezeu și că Dumnezeu merită toată încrederea.
Câteva exemple vor fi îndeajuns. În Geneza 30, sterilitatea Rahelei îl face pe Iacov să se agațe neputincios de Dumnezeu, el neputând să îi ofere copii. În versetul 2, el strigă cu frustrare către iubita lui: „Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?”
Așa că în Geneza 31, Iacov e pus față în față cu adevăratul motiv pentru care a prosperat… nu datorită, ci în ciuda căilor sale lăturalnice. Chemat de Dumnezeu din strânsoarea lui Laban, Iacov mărturisește adevărul care îi fusese revelat într-un vis.
În versetele 6-9 el spune: „Voi înșivă știți că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. Și tatăl vostru m-a înșelat: de zece ori mi-a schimbat simbria, dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească. Ci când zicea el: ‘Mieii pestriți să fie simbria ta’, toate oile făceau miei pestriți. Și când zicea: ‘Mieii bălțați să fie simbria ta’, toate oile făceau miei bălțați. Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru și mi-a dat-o mie.”
Deși Iacov recurge din nou la șiretlicuri, fugind în noapte cu tot ceea ce îi dăduse Dumnezeu din casa lui Laban, Iacov din nou învață că Dumnezeu este Acela, și nu el, care i-a asigurat viața. Laban mărturisește, atunci când îl ajunge pe Iacov, că Dumnezeu i-a apărut într-un vis ca să îl prevină să nu îi facă rău lui Iacov. În Geneza 31:26-29 spune: „Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai înșelat și mi-ai luat fetele ca pe niște roabe luate cu sabia?… Mâna mea este destul de tare ca să vă fac rău, dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută: ‘Ferește-te să spui o vorbă rea lui Iacov!’”
În al treilea rând, „privește în jur”. Dumnezeu vrea să te învețe să te relaționezi în mod semnificativ cu alți oameni, să îi lași să te modeleze și să cauți pacea acolo unde poate fi găsită, să devii parte din soluția la conflict decât să fii o cauză a conflictului. Atunci când te uiți în jur, tu nu numai că te vei găsi printre niște oameni pe care îi poți ajuta și cărora să le duci Vestea Bună a lui Isus, dar tu, de asemenea, poți fi în relație cu scopul de a fi schimbat și transformat, pe măsură ce iubești din toată inima. Toate acestea au loc, câteodată, mai încet și altă dată mai repede, pe măsură ce ai părtășie, pe măsură ce îți găsești companie.
Ca să îl învețe pe Iacov cel șiret să privească în jur, Dumnezeu l-a trimis la un șiret mai mare – unchiul lui, Laban. Există o doză de umor în această porțiune din Geneza.
Când Iacov îl întâlnește pe Laban, în 29:13, el îi spune lui Laban tot ce se întâmplase. Iacov i-a spus lui Laban întreaga poveste, așa cum este redată pentru cititor, vorbind despre: manipulări, înșelătorii, furtul dreptului de întâi- născut și despre binecuvântarea furată. Unchiul Laban zâmbește și spune: „Cu adevărat, tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea!”. Laban vede un suflet pereche în Iacov, cel viclean, „cel care apucă” pentru că Laban este un viclean și mai mare.
Plata lui Iacov pentru primii șapte ani trebuia să fie primirea Rahelei, fiica lui Laban, ca și soție. Iacov a iubit-o foarte mult. El a fost așa de îndrăgostit încât cei șapte ani în care a lucrat pentru Laban au părut a fi șapte zile.
Cu toate acestea, în noaptea nunții, scumpul unchi Laban îl îmbată și o înlocuiește pe Rahela cu sora ei mai mare Lea.
Dimineață, descoperind șiretlicul, el îl ia cu asalt pe unchiul cel drag, Laban, care îi cere alți șapte ani pentru fata mai mică. Ce urăște trișorul cel mai mult, este să fie înșelat. Ce urăște manipulatorul cel mai mult este să fie manipulat. Iată care este rețeta favorită a lui Dumnezeu pentru leac – să îți dea ceva din propriul medicament. Iacov este în mod constant întrecut la viclenie de Laban care caută mereu să îl păcălească pe Iacov, dar harul lui Dumnezeu este cu Iacov.
El mărturisește fratelui său în Geneza 33:5 nu realizările sale, ci favoarea nemeritată a lui Dumnezeu peste viața lui mai puțin cinstită. Despre tot ce are, el spune că „Dumnezeu i-a dat cu bunăvoință robului tău.”
Ultimele lui zile cu Laban se sfârșesc prin încheierea unui legământ de pace între ei. Ei fac jurăminte în Geneza 31:52: „Movila aceasta să fie martoră și stâlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta și nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta și peste stâlpul acesta, ca să ne facem rău.”
Atunci când o persoană continuă să privescă în sus și în interior, Dumnezeu o forțează să privească în jur și să își îndrepte relațiile. Așadar, o altă relație semnificativă dată lui Iacov pentru a-l modela încât să fie persoană pe care o dorește Dumnezeu, este cea cu fratele său, Esau. Esau nu era un om onest. El era un om nelegiuit care se complăcea în dorințele lui firești. Nu îi păsa deloc de poziția dată de Dumnezeu ca și cap al familiei, și nici de responsabilitățile legământului față de Dumnezeu la care era obligat datorită dreptului său de întâi-născut. Totuși, Iacov a profitat de slăbiciunile lui Esau ca să îi fure dreptul de întâi-născut, și în mod viclean și-a amăgit tatăl pentru ca să fure binecuvântarea lui Esau. Esau a vrut să îl omoare pe Iacov și avea un motiv bun pentru asta. Iacov învățase mult în zilele când se ascundea de fratele lui în casa lui Laban, ticălosul – anume că Dumnezeu e cel care binecuvintează și nu omul.
Așa că Iacov trimite un mesaj lui Esau prin care căuta să se împace cu acesta. Când Iacov trimite mesajul lui Esau, el primește un mesaj ca răspuns în care se spunea că Esau vine alături de 400 de oameni călare. Iacov este înmărmurit. Iacov se roagă o rugăciune de dependență divină în fața autoinsuficienței. Apoi, în mod destul de ciudat, Iacov se luptă cu „un om” care se dovedește a fi un înger. Când lupta a început, agresorul părea să fie îngerul cu care se luptase mai înainte. Pe măsură ce trece noaptea, Iacov devine agresorul. Iacov rezistă și nu renunță, chiar dacă „omul” imporă să fie eliberat. Iacov, poate realizând adevărul situației spune: „Nu te voi lăsa să pleci, până nu mă vei binecuvânta.” Când Dumnezeu vede că El nu a biruit în fața lui Iacov, îl lovește pe Iacov la încheietura coapsei, lăsându-l să șchioapete toată viața lui. Mai bun un sfânt șchiopătând decât un păcătos sprinten. Îngerul întreabă: „Care îți este numele?”. El răspunde: „Iacov”. Îngerul răspunde: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel, căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni și ai fost biruitor.”
Numele „Israel” este o combinație de două cuvinte evreiești. Primul înseamnă „a birui” care e relaționat cu ideea unui prinț care domnește peste alții. Al doilea cuvânt înseamnă „Dumnezeu”. Deci, împreună, cele două cuvinte, înseamnă „Cel ce luptă cu Dumnezeu”. Osea vorbește despre schimbarea acestui nume în 12:3-4, spunând: „Încă din pântecele mamei a apucat Iacov pe frate-său de călcâi și, în puterea lui, s-a luptat cu Dumnezeu. S-a luptat cu îngerul și a fost biruitor.” Într-un sens, Dumnezeu spunea: „Te voi numi „cel care se luptă cu Dumnezeu” pentru că, întocmai ca un prinț ai luptat cu Dumnezeu, cu omul și cu tine însuți, și ai biruit. Ai privit în sus, Iacov, și te-ai zbătut pe drumul spre Mine. Știi că nu ești binecuvântat fiindcă ești un trișor, un uneltitor viclean și inteligent, ci pentru că Eu te-am binecuvântat. Ai privit în jur și te-ai străduit să ajungi la Esau și Laban și ai ajuns la pace cu ei. Acum tu ești pregătit să fii parte din soluția și răspunsul Meu.” Observă că lupta de-o viață a lui Iacov presupune așteptare. Așteptarea este opusul manipulării, manevrării și înșelării. Dumnezeu îl ia pe acest om, acest trișor, viclean, care nu va aștepta ca Dumnezeu să facă lucrurile să se întâmple, care este hotărât să iasă și să facă să se întâmple lucrurile, și îi provoacă o infirmitate astfel încât El îl poate încununa cu binecuvântarea Sa.
Iată provocarea ta în timp ce încheiem această lecție. Privește în sus ca să Îl vezi pe Dumnezeu ca fiind suficient și activ în credincioșie. Privește în interior ca să îți vezi insuficiența. Privește în jur ca să vezi cum Dumnezeu folosește oamenii din jurul tău pentru a te modela; caută pacea în aceste relații cât depinde de tine, pentru că Dumnezeu transformă viața ta.
Pentru propriul tău studiu, ești încurajat să citești restul cărții Geneza; citește despre viața lui Iosif din Geneza 37-50.
Vă mulțumim că ne-ați fost alături la această lecție. Fie ca Dumnezeu care vă iubește, să vă găsească acolo unde sunteți, să vă încurajeze inimile și să vă dea speranță și să vă întărească în orice lucrare bună. Amin.