Pentru a ști ce a spus Dumnezeu în Biblie, trebuie mai întâi de toate să știm cum să o studiem. Este important să avem o metodă de studiu biblic demnă de încredere. Sunt trei pași într-un studiu biblic bun. Aceștia sunt: 1.observarea; 2.interpretarea și 3.aplicația.
Observarea presupune întrebări de genul: „Ce spune? Ce a scris de fapt autorul acestui pasaj din Scriptură? Care este contextul? Ce fel de gramatică a folosit autorul? Ce structuri și ce stiluri literare a ales autorul în prezentarea materialului?”
Interpretarea ridică întrebări precum: „Ce înseamnă? Ce încearcă autorul acestui pasaj să îl învețe pe cititorul țintă?”
Aplicația ridică întrebări de genul: „Ce înseamnă pentru mine? Ce se presupune că trebuie să schimb cu privire la felul cum gândesc, simt sau acționez, conform acestui pasaj din Scriptură?” Când ajungi la această secțiune numită „aplicație” pune-ți întrebări de genul: „Există vreun exemplu pe care să îl urmez? Există avertismente de care trebuie să țin cont sau există porunci de care trebuie să ascult? Sunt păcate de care trebuie să mă las? Sunt aici noi adevăruri despre Dumnezeu sau Isus Hristos sau noi adevăruri cu privire la viața mea? Există cuvinte care să provoace și să inspire, cuvinte de mângâiere și încurajare? Există întrebări la care nu pot răspunde? Există alte versete din Scriptură care să se relaționeze cu acest verset?” Aceste întrebări te vor ajuta să descoperi o parte din aplicația Scripturii pe măsură ce o parcurgi.
12 reguli pentru studiul biblic
Având în minte aceste trei categorii, iată câteva reguli generale pentru studiul biblic. Lucrurile valoroase tind să aibă reguli. În educația formală, ca în cadrul unui seminar biblic, aceste reguli sunt numite „hermeneutică”, arta și știința interpretării. Iată cele 12 reguli:
În primul rând, pentru fiecare pasaj de Scriptură, există o singură interpretare dar pot fi multiple aplicații. Este important să nu confundăm interpretarea cu aplicația. Ceea ce textul intenționează să spună cititorului este un mesaj unic dar implicațiile acestui mesaj pentru viața oricărui cititor pot fi multe. Un autor scrie către o singură persoană sau către un singur grup țintă, dar aceia care în fapt citesc un text, vin din locuri diferite, din vremuri diferite, din culturi și circumstanțe diferite.
În al doilea rând, cum Biblia este o carte despre Hristos, caută pentru semnificația textului, mesajul cristocentric în timp ce îl citești. Întotdeauna întreabă-te: „Cum se relaționează aceasta cu scopurile mai ample ale lui Dumnezeu în ce privește lucrarea Sa de mântuire prin Isus Hristos?”
În al treilea rând, atunci când studiezi Vechiul Testament, adu-ți aminte că tu cauți exemple și avertismente. Textele istorice oferă atât exemple pozitive cât și exemple negative. Credincioșii trebuie să imite anumiți oameni și să fie avertizați de către alții. Evenimentele istorice din Biblie, pe lângă faptul că sunt istorice, pot de asemenea avea semnificații ilustrative. În Galateni 4:22-24, apostolul Pavel scrie că Avraam a vut doi fii, dar de asemenea declară acești doi fii ca fiind ”alegorii”. Avraam a avut doi fii, Ismael și Isaac. Aceasta este istoria. Povestea, cu toate acestea, poate avea o semnificație metaforică, reprezentând două tipuri diferite de legământ. Când apostolul Pavel spune în 1 Corinteni 10:11 că toate aceste lucruri s-au întâmplat sfinților din vechime ca și exemple, el folosește cuvântul grecesc pentru „pildă”. Acești sfinți, deși oameni reali, au fost și pilde, care sunt precum lecțiile.
În al patrulea rând, niciodată nu te apropia de un pasaj din Scriptură cu mintea ta deja convinsă cu privire la ceea ce înseamnă pasajul. Studiează înțelesul pasajelor biblice și nu presupune semnificația lor fără să faci investigații. Un pastor odată a împărtășit niște versete cu o femeie tulburată. Apoi, aceasta i-a spus: „Pastore, nu mă duce în confuzie cu Scriptura. Opinia mea este deja formată.” Unii oameni citesc Biblia în acest fel. Ei aud doar atunci când Scriptura le spune ceea ce ei știu deja. Aceștia spun Bibliei ce anume să însemne și nu lasă ca Scriptura să îi învețe.
În al cincilea rând, de îndată ce afli semnificația unui verset din Scriptură, întreabă-te dacă ești dispus să îl asculți mai înainte ca tu să îl spui altcuiva. După cum Iacov 1:22 ne învață, noi trebuie să fim împlinitori ai Cuvântului și nu doar ascultători și lucrul acesta este mai cu seamă important dacă noi suntem învățători și predicatori. Apropie-te de această carte întocmai cum a făcut-o Samuel, în 1 Samuel 3:10, spunând: „Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă!”. Asta înseamnă că o persoană trebuie să fie capabilă să spună: „Doamne, sunt gata să fac orice Tu îmi spui să fac.”
A șasea regulă este următoarea. Adu-ți mereu aminte că Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său, așa că noi trebuie să studiem cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu, cerându-I să ne lumineze lucrurile prin Duhul Sânt. Trebuie să te apropii de Scripturi încercând să comunici cu Dumnezeu.
În al șaptelea rând, există unele pasaje de Scriptură care sunt greu de înțeles. Nu te simți descurajat dacă ajungi la unul din ele și nu face o obsesie din aceste pasaje obscure. Deuteronom 29:29 spune: „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale copiilor noștri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele Legii acesteia.” Sunt multe lucruri de bază în Scripturi despre care Dumnezeu a spus că o să ne ia o viață întreagă ca să le stăpânim. Deci, nu există niciun motiv pentru care să îți cheltui energia spirituală și mentală încercând să îți perfecționezi înțelegerea asupra acestor lucruri obscure. Deci, ar trebui să interpretezi aceste versete obscure și derutante în lumina versetelor care au o semnificație clară. Folosește afirmații ușor de înțeles ca și ghid pentru înțelegerea afirmațiilor dificile. Nu construi doctrine sau învățături speciale bazându-te pe pasaje problematice și fii prudent față de predicatorii care fac asta.
În al optulea rând, contextul fundamental pentru interpretarea oricărui verset din Scriptură este restul Scripturii. Cel mai bun comentariu al Bibliei, este însăși Biblia. 2 Petru 1:20 spune: „Fiindcă mai întâi de toate, să știți că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură.” Nu da niciunui pasaj o interpretare personală care contrazice învățătura clară aflată în alte părți ale Bibliei.
În al nouălea rând, apropie-te de Scriptură căutând adevăr pentru trăirea vieții și nu doar ca să adaugi ceva cunoașterii tale. Cunoașterea biblică nu este o virtute. Virtutea rezultă în urma aplicării adecvate a cunoașterii biblice. Împlinirea Scripturii, ascultarea Scripturii va face ca aceasta să fie o putere reală în viața ta.
În al zecelea rând, atunci când te apropii de Scripturi , caută adevărul după care să trăiești, fără să devii preocupat de conflictele pe care le provoacă aspectele secundare. De exemplu, atunci când aduci în discuție cartea Iona, unii vor să argumenteze dacă balenele pot sau nu să înghită oameni. Cu toate acestea, cartea Iona vorbește despre prejudecată versus dragostea față de Dumnezeu. Iona îi ura pe cei din Ninive dar Dumnezeu i-a arătat că dragostea Sa se extindea și îi cuprindea până și pe vrăjmași. Lucrul acesta nu are nimic de a face cu balenele care înghit oamenii. Atunci când ajungi la cartea Iona sau la povestea lui Adam și Eva sau la oricare altă poveste din Vechiul Testament, apropie-te punând aceste întrebări: „Ce spune? Ce înseamnă? Ce înseamnă pentru mine?” și „Doamne, ce adevăr încerci să îmi arăți în acest pasaj din Scriptură?” Surprinde ideea, surprinde adevărul general, surprinde adevărul central. Ce spune Dumnezeu? Care este, per ansamblu, mesajul concret aici? Odihnește-te în ceea ce psalmistul spune în Ps.119:160: „Temelia Cuvântului Tău este adevărul.”
În același spirit este și cea de-a unsprezecea regulă: apropie-te de Biblie, în special de Noul Testament, căutând ceea ce noi numim argumentul sau raționamentul. Cărți precum Romani și Evrei au un argument magnific. Există o idee principală care parcurge întreaga carte, așa că încearcă să descoperi și să urmărești logic argumentul cărții.
Și în cele din urmă, a douăsprezecea regulă: întodeauna ia în considerare contextul oricărui pasaj din Scriptură. Una dintre cele mai des întâlnite modalități de folosire greșită a Bibliei este să citezi un pasaj în afara contextului. Scriptura poate fi folosită ca să dovedească orice lucru pe care tu vrei să îl dovedești atunci când iei cuvinte din context și le dai o semnificație care încalcă contextul. Cuvântul „context” înseamnă literal ”cu textul”, interpretarea unei afirmații în lumina textelor din jurul acesteia.
Concluzie
În final, ia în considerare această rugăciune pentru încheiere, anume să pătrunzi în Cuvântul lui Dumnezeu și să lași Cuvântul lui Dumnezeu să pătrundă în tine. Psalmistul ne readuce aminte cât de important este lucrul acesta, scriind: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Ps. 119:11). Învățarea, studierea și aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu la viețile noastre este cheia trăirii unei vieți care să îi fie pe plac lui Dumnezeu.