Acesta este un studiu al celei mai importante cărți din lume, Cuvântul lui Dumnezeu. Este important să îi aplicăm adevărurile la viețile noastre. Țelul de astăzi este acela de a înțelege tema centrală a Sfintei Scripturi – Răscumpărarea omului păcătos de către Dumnezeu. Scopul acestei lecții este acela de a învăța despre „Scopul Bibliei”.
Obiectivul unic al Scripturii
În Evanghelia după Luca, capitolul 24, Isus fusese înviat din morți și mergea pe drumul Emausului cu doi ucenici care nu Îl recunosc. Ei sunt deprimați fiindcă Acela despre care aveau speranța că era Mesia tocmai fusese crucificat. În versetele 25-26, Isus îi mustră pentru cunoașterea lor slabă a Scripturii. El le spune: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?”. Următoarea parte din versetul 27 este importantă, așa că citiți cu atenție: „Și a început de la Moise și de la toți prorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.” Mai târziu, în versetele 44-45, după ce li s-a făcut cunoscut, El „ le-a zis: ″Iată ce vă spuneam când eram încă cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi.″ Atunci le-a deschis mintea ca să înțeleagă Scripturile.” (Luca 24:44-45). Care era adevărul Scripturilor pe care Isus l-a făcut cunoscut? Este pur și simplu acesta, anume că: „Toată Scriptura este despre Mine.” În Evanghelia după Ioan, capitolul 5, Domnul Isus spune aceleași lucruri liderilor religioși din vremea Sa. Ei dezbat cu El afirmația Lui că El ar fi Mesia. Într adevăr, li s-au oferit destule dovezi dacă ar fi fost dispuși să creadă. Ioan Botezătorul L-a susținut pe Domnul Isus, cuvântul lui Dumnezeu s-a auzit din ceruri la botezul Său și El a înfăptuit multe minuni, multe care chiar le întreceau pe cele făcute de Moise, însă ei nu voiau să creadă. El le spune: „Cercetați Scripturile pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Și nu vreți să veniți la Mine ca să aveți viața!” (Ioan 5:39-40). „Toate Scripturile arată spre Mine” este versetul cheie al întregii Biblii. Toată Biblia este despre Domnul Isus.
Patru scopuri ale Scripturii
Cum Domnul Isus este punctul central al Scripturii, există patru scopuri ale Bibliei care trebuie discutate. Primul scop al Scripturii este acela de a-L prezenta pe Domnul Isus Hristos ca și Mântuitor și Răscumpărător al lumii. Deci, Vechiul Testament spune: „Isus vine.” Iar Noul Testament spune: „Isus a venit.”
Al doilea scop al Bibliei este de a prezenta istoria Răscumpărătorului și mântuirea care a venit prin El. Așadar, există ceva ce putem învăța dacă privim la timpul și spațiul alocate diferitelor părți specifice ale istoriei. De exemplu, sunt 89 de capitole în cele patru Evanghelii. Din acestea, patru capitole acoperă nașterea și primii 30 de ani ai lui Isus iar restul de 85 de capitole acoperă ultimii trei ani din viața lui Isus. 27 de capitole acoperă ultima săptămână din viața lui Isus. Cineva ar putea să întrebe: „Ce aspect din viața lui Isus este mai important pentru scriitorii Evangheliilor? Primii 30 de ani sau ultimii 3 ani? Cât de importantă considerau ei că este ultima Sa săptămână, când El a murit pe cruce pentru păcatele noastre și apoi a înviat dintre cei morți? Biblia acordă importanță morții și învierii lui Isus. Într-adevăr, jumătate din Evanghelia după Ioan este dedicată prezentării ultimei săptămâni a lucrării Sale. Două dintre Evanghelii nici măcar nu menționează nașterea lui Isus sau primii lui 30 de ani de viață. Evangheliile nu sunt scrise ca și biografii ci sunt scrise pentru a predica ceva. Ele predică că Isus a venit în acea ultima săptămână când El a murit pentru păcatele noastre și apoi a înviat, pentru ca să dovedească ceea ce El a spus că era – Dumnezeu Întrupat.
De asemenea, sunt 1,189 de capitole în Biblie. 11 dintre acestea relatează istoria universului, istoria pământului, istoria oamenilor, istoria limbii și istoria răului. În Geneza 12 întâlnim un om pe nume Avraam. De la Geneza 12 până în cartea Apocalipsa 22, sunt 1,178 de capitole iar subiectul lor este despre Avraam și descendenții săi, în special despre acel descendent prin care toate națiunile pământului sunt binecuvântate, despre Mesia, Isus Hristos. Biblia este interesată în mod special de un singur lucru și ajunge la acest punct înainte să ajungă la capitolul al 12-lea din Geneza. Biblia este preocupată de mântuire; ea este interesată în a demonstra cum a venit mântuirea, cum a venit Mântuitorul, așa că ajunge foarte repede la Avraam. De la Avraam la Hristos, Biblia este despre mântuire.
Noul Testament are 260 de capitole; Vechiul Testament are 929 de capitole. Cu toate acestea, există mulți oameni care spun: „Nu sunt interesat de Vechiul Testament; acesta este partea veche a Bibliei; oferă-mi doar Noul Testament.” Vechiul Testament este Cuvântul lui Dumnezeu pur, și prin intermediul celor 929 de capitole, el are de spus multe copiilor lui Dumnezeu.
Al treilea scop al Bibliei, potrivit apostolului Pavel, este acela de a-l face pe slujitorul lui Dumnezeu să fie complet echipat pentru orice lucrare bună pe care Dumnezeu vrea să o facă. Deci, într-un sens, Biblia nu a fost scrisă necredinciosului ci credinciosului. Indiferent dacă ești bărbat sau femeie, Dumnezeu are pentru tine o lucrare pe care vrea ca să o faci astfel încât să Îl glorifici pe El. Pentru a te echipa ca să poți face această lucrare, Dumnezeu ți-a dat cele 66 de cărți mici inspirate care sunt pline de adevărul pe care El vrea ca tu să îl cunoști și să îl oglindești în viața ta.
Al patrulea scop al Scripturii este găsit concentrat în Evanghelia după Ioan, carte adresată necredinciosului. În Ioan 20:31, Ioan spune: „Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu și crezând, să aveți viața în Numele Lui.” În acest fel, Evanghelia după Ioan este singura carte dintre cele 66 de cărți ale Bibliei care este adresată necredinciosului.
Ultimul scop poate fi sumarizat în felul acesta: Dumnezeu are un sigur mesaj pentru necredincios, conform Bibliei, și mesajul acesta este: „Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie.” După ce un necredincios se pocăiește și crede Evanghelia, Dumnezeu are pentru el 66 de cărți încărcate de adevăr.
Deci, iată cele patru scopuri ale Bibliei: prezentarea persoanei lui Isus Hristos; prezentarea istoriei lui Isus Hristos și a istoriei care duce către El; ea a fost scrisă astfel încât necredinciosul să creadă în Isus Hristos, și ca să facă pe credincios să fie complet echipat pentru orice lucrare bună pe care Dumnezeu vrea ca ea sau el să o facă.
Istoria Bibliei
Îndreptându-ne acum atenția către istoria Bibliei, ești tu capabil să răspunzi următoarelor întrebări, și anume: Cine au fost acești oameni care au scris cărțile Bibliei? Când și unde le-au scris? În ce limbă au fost ele scrise? Există vreun registru al documentelor originale? Cine a păstrat aceste cărți pentru noi? Cine a făcut selecția acestor cărți și le-a pus în această colecție de scrieri sfinte? Cine a autorizat oameni pentru a face aceste selecții și când anume au fost ele făcute? Cine a organizat Biblia în felul în care o avem noi astăzi? Dacă tu spui oamenilor că ai studiat Scriptura și că tu ești un student serios al Cuvântului lui Dumnezeu, ei se vor aștepta ca tu să știi să răspunzi acestor întrebări.
Deci, cine a scris Biblia? Dumnezeu e Cel care a scris această Carte. Ce înseamnă lucrul acesta? Secțiunea cu privire la „inspirație” este cea care răspunde la această întrebare. Prin intermediul miracolului inspirației, Dumnezeu a mișcat oameni ca să scrie aceste cărți. Deci, într-adevăr Dumnezeu este Cel care a scris aceste cărți.
Sunt doi termeni care au nevoie să fie stabiliți atunci când învățăm despre faptul că Dumnezeu a scris aceste cărți. Primul termen este cel de „revelație”. Revelația este un termen general care acoperă toate modalitățile prin care Dumnezeu descoperă adevărul omului. Dumnezeu descoperă adevărul omului prin natură. El, de asemenea, descoperă adevărul la nivel personal prin DuhulSfânt. Al doilea termen este cel de „inspirație”. Inspirația se referă la ceea ce teologii numesc „revelația specială”. Biblia este revelația specială a lui Dumnezeu. De-a lungul unei perioade de 1600 de ani, Dumnezeu a mișcat oameni ca să scrie aceste cărți. Această perioadă are un început și un sfârșit. În anul 90 d.Hr, atunci când Ioan a scris Apocalipsa și când a pus capăt acestei revelații, el a spus în Apocalipsa 22:18-19 că dacă cineva va adăuga ceva acestei cărți, Dumnezeu îi va adăuga acestuia toate urgiile cuprinse în această carte, și ne-a avertizat să nu îndepărtăm nimic din această carte. Acum, unii au spus că Ioan se referea doar la conținutul cărții Apocalipsa atunci când a scris-o, însă alții au sugerat că avertizările lui Ioan se aplică întregii Biblii. Indiferent de interpretare, nimeni nu trebuie să adauge sau să îndepărteze ceva din Scripturi. Aceasta, Biblia, a fost o minune specială. De aceea este ea numită revelația specială.
Lucrul acesta ridică o altă întrebare: „Mai descoperă Dumnezeu ceva personal?” Da, El o face.
Revelația persoanală vs. Revelația specială
Este important să înțelegem diferențele dintre revelația personală și revelația specială. Acest lucru ridică următoarea întrebare: „Care dintre ele este mai importantă., revelația personală sau cea specială?” Revelația specială întotdeauna are autoritate peste revelația personală. Dacă cineva vine la un păstor și spune: „Îmi voi părăsi soția. E o ființă imposibilă. O voi lăsa.”, păstorul îl poate întreba: „Ți-a fost ea necredinciosă?” Omul răspunde:„Nu, nu. Doar că nu îmi mai place; nu mai vreau să fiu căsătorit cu ea. Dumnezeu mi-a pus să o părăsesc.” Apoi, păstorul plin de autoritate poate spune: „Dumnezeu nu ți-a spus lucrul acesta pentru că în revelația specială a Scripturii Dumnezeu nu îți permite să o părăsești. Dumnezeu spune să te alipești de ea. Revelația personală reală nu se contrazice niciodată cu revelația specială.”
Trebuie să fii foarte precaut atunci când spui: „Dumnezeu mi-a spus.” De multe ori, atunci cînd spui: „Dumnezeu mi-a spus.”, El, de fapt nu ți-a spus nimic. Nu ai vrea să pui în dreptul lui Dumnezeu părerile și dorințele tale personale.
Cel mai important lucru de luat în seamă în ce privește cuvintele „revelație” și „inspirație” este faptul că mulți din lume pun un accent exclusiv pe cuvinte precum raționalism, raționament, logică, umanism. Ei spun: „Nu am nevoie de revelație. Eu am o minte.” Atunci când devii creștin, tu nu devii irațional, ilogic, nerazonabil sau inuman, ci, conform Scripturilor, revelația este criteriul principal prin care faci distincția dintre bine și rău.
Cine a scris Biblia?
Acum vom discuta asupra întrebării: „Cine a scris Biblia?”. Oameni inspirați de Dumnezeu au scris aceste cărți. Acești oameni au fost regi, pescari, păstori, generali, lideri politici. Unul dintre ei a fost un medic. Unul a fost un vameș. Tot felul de oameni au fost inspirați de Dumnezeu pentru ca să scrie mesajele Sale. Poetul, Dryden, a întrebat cu înțelepciune: „De unde dacă nu din ceruri acești oameni nepricepuți în arte, născuți în diferite veacuri și în diferite părți, au țesut astfel de adevăruri care se află în deplin acord, sau cum sau de ce ar conspira toți ca să ne amăgească cu o minciună, lăsând durerile lor fără răspuns, sfaturile lor fiind întâmpinate de nemulțumire; lăsând câștigul lor să fie flămânzit și martirajul să fie a lor coroană?”
Cine a colecționat și a canonizat aceste cărți?
Este de mare ajutor să cercetăm cum anume a avut loc acest miracol. Dacă vei cerceta, vei descoperi că scrierile Vechiului Testament au fost selectate de oameni precum Ezra, marele cărturar. În Consiliul de la Iamnia cărțile Vechiului Testament au fost stabilite, până în anul 100 d.Hr, deși ele fuseseră oficial recunoscute ca și Scripturi sacre și fuseseră colecționate cu 300 sau 400 de ani înainte. Cărțile Noului Testament au fost colecționate, selectate și aranjate până în anul 692 d.Hr. la Consiliul de la Trulan, deși fuseseră deja stabilite la Consiliul din Roma în anul 382 d.Hr. și fuseseră clar enumerate cu aproape un secol înainte. În cazul Vechiului Testament, selecția s-a concentrat asupra reputației scriitorului ca și profet sau cărturar. În cazul Noului Testament, trei întrebări au fost ridicate. A fost această carte scrisă de un apostol sau de un colaborator apropiat al unui apostol? Evidenția această carte conținut spiritual care echipa credinciosul pentru viață și pentru lucrare? În cele din urmă, sunt toate aceste cărți în acord unanim în ce privește acest conținut spiritual? Mulți oameni au întrebat despre cărțile apocrife care au fost plasate în canonul Scripturii de către Biserica romano-catolică în anul 1546 d.Hr. în timpul Reformei. Aceste cărți nu au fost alese în timpul selecției originale ale Scripturilor.
Limbile originale ale Bibliei
Este nevoie să discutăm despre limbile în care a fost scrisă Biblia. Vechiul Testament a fost scris în ebraică și în aramaică iar Noul Testament a fost scris în greacă. Fiindcă Biblia nu a fost scrisă în limba ta maternă, cercetătorii biblici adesea studiează aceste limbi originale astfel încât toți să poată înțelege cât mai fidel Scripturile.
Acum gândește-te cu cât timp în urmă au fost aceste cărți scrise. Noul Testament are aproape 2000 de ani iar cele mai vechi cărți ale Vechiului Testament au între 3500-4000 de ani. Aceste cărți au trebuit să fie copiate și păstrate. Cum hârtia nu rezistă așa de mult timp, niciun mannuscris original nu mai există, însă sunt disponibile copii demne de încredere. Pentru a obține Biblia în limba română, ea a trebuit să fie tradusă de aceia care au fost dedicați răspândirii Cuvântului lui Dumnezeu.
Concluzie
Sper că această lecție ți-a destăinuit Scriptura mai mult, astfel încât să o înțelegi mai bine și să transforme viața ta. Adu-ți aminte să studiezi atent aceste întrebări pentru că răspunsurile sunt destul de importante. Acest tip de întrebări vor fi de ajutor pentru o înțelegere mai bună a originilor Scripturii. Cunoașterea ne va da încredere în faptul că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat, eficient și relevant pentru noi astăzi.
Noi trebuie să înțelegem cum a apărut Biblia și de ce Dumnezeu ne-a dat-o. Întreaga Scriptură are patru scopuri și toate arată spre Hristos. Aceste patru scopuri sunt: 1. Prezentarea lui Isus Hristos ca Mântuitor și Răscumpărător al lumii. 2. Să ne ofere contextul istoric în care Isus a venit. 3. Să conducă necredincosul la credință în Isus și 4. Să arate credincioșilor cum Dumnezeu vrea ca noi să trăim.
Scopul Bibliei
7 dec., 2021
Acesta este un studiu al celei mai importante cărți din lume, Cuvântul lui Dumnezeu. Este important să îi aplicăm adevărurile la viețile noastre. Țelul de astăzi este acela de a înțelege tema centrală a Sfintei Scripturi – Răscumpărarea omului păcătos de către Dumnezeu. Scopul acestei lecții este acela de a învăța despre „Scopul Bibliei”.
Obiectivul unic al Scripturii
În Evanghelia după Luca, capitolul 24, Isus fusese înviat din morți și mergea pe drumul Emausului cu doi ucenici care nu Îl recunosc. Ei sunt deprimați fiindcă Acela despre care aveau speranța că era Mesia tocmai fusese crucificat. În versetele 25-26, Isus îi mustră pentru cunoașterea lor slabă a Scripturii. El le spune: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?”. Următoarea parte din versetul 27 este importantă, așa că citiți cu atenție: „Și a început de la Moise și de la toți prorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.” Mai târziu, în versetele 44-45, după ce li s-a făcut cunoscut, El „ le-a zis: ″Iată ce vă spuneam când eram încă cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi.″ Atunci le-a deschis mintea ca să înțeleagă Scripturile.” (Luca 24:44-45). Care era adevărul Scripturilor pe care Isus l-a făcut cunoscut? Este pur și simplu acesta, anume că: „Toată Scriptura este despre Mine.” În Evanghelia după Ioan, capitolul 5, Domnul Isus spune aceleași lucruri liderilor religioși din vremea Sa. Ei dezbat cu El afirmația Lui că El ar fi Mesia. Într adevăr, li s-au oferit destule dovezi dacă ar fi fost dispuși să creadă. Ioan Botezătorul L-a susținut pe Domnul Isus, cuvântul lui Dumnezeu s-a auzit din ceruri la botezul Său și El a înfăptuit multe minuni, multe care chiar le întreceau pe cele făcute de Moise, însă ei nu voiau să creadă. El le spune: „Cercetați Scripturile pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Și nu vreți să veniți la Mine ca să aveți viața!” (Ioan 5:39-40). „Toate Scripturile arată spre Mine” este versetul cheie al întregii Biblii. Toată Biblia este despre Domnul Isus.
Patru scopuri ale Scripturii
Cum Domnul Isus este punctul central al Scripturii, există patru scopuri ale Bibliei care trebuie discutate. Primul scop al Scripturii este acela de a-L prezenta pe Domnul Isus Hristos ca și Mântuitor și Răscumpărător al lumii. Deci, Vechiul Testament spune: „Isus vine.” Iar Noul Testament spune: „Isus a venit.”
Al doilea scop al Bibliei este de a prezenta istoria Răscumpărătorului și mântuirea care a venit prin El. Așadar, există ceva ce putem învăța dacă privim la timpul și spațiul alocate diferitelor părți specifice ale istoriei. De exemplu, sunt 89 de capitole în cele patru Evanghelii. Din acestea, patru capitole acoperă nașterea și primii 30 de ani ai lui Isus iar restul de 85 de capitole acoperă ultimii trei ani din viața lui Isus. 27 de capitole acoperă ultima săptămână din viața lui Isus. Cineva ar putea să întrebe: „Ce aspect din viața lui Isus este mai important pentru scriitorii Evangheliilor? Primii 30 de ani sau ultimii 3 ani? Cât de importantă considerau ei că este ultima Sa săptămână, când El a murit pe cruce pentru păcatele noastre și apoi a înviat dintre cei morți? Biblia acordă importanță morții și învierii lui Isus. Într-adevăr, jumătate din Evanghelia după Ioan este dedicată prezentării ultimei săptămâni a lucrării Sale. Două dintre Evanghelii nici măcar nu menționează nașterea lui Isus sau primii lui 30 de ani de viață. Evangheliile nu sunt scrise ca și biografii ci sunt scrise pentru a predica ceva. Ele predică că Isus a venit în acea ultima săptămână când El a murit pentru păcatele noastre și apoi a înviat, pentru ca să dovedească ceea ce El a spus că era – Dumnezeu Întrupat.
De asemenea, sunt 1,189 de capitole în Biblie. 11 dintre acestea relatează istoria universului, istoria pământului, istoria oamenilor, istoria limbii și istoria răului. În Geneza 12 întâlnim un om pe nume Avraam. De la Geneza 12 până în cartea Apocalipsa 22, sunt 1,178 de capitole iar subiectul lor este despre Avraam și descendenții săi, în special despre acel descendent prin care toate națiunile pământului sunt binecuvântate, despre Mesia, Isus Hristos. Biblia este interesată în mod special de un singur lucru și ajunge la acest punct înainte să ajungă la capitolul al 12-lea din Geneza. Biblia este preocupată de mântuire; ea este interesată în a demonstra cum a venit mântuirea, cum a venit Mântuitorul, așa că ajunge foarte repede la Avraam. De la Avraam la Hristos, Biblia este despre mântuire.
Noul Testament are 260 de capitole; Vechiul Testament are 929 de capitole. Cu toate acestea, există mulți oameni care spun: „Nu sunt interesat de Vechiul Testament; acesta este partea veche a Bibliei; oferă-mi doar Noul Testament.” Vechiul Testament este Cuvântul lui Dumnezeu pur, și prin intermediul celor 929 de capitole, el are de spus multe copiilor lui Dumnezeu.
Al treilea scop al Bibliei, potrivit apostolului Pavel, este acela de a-l face pe slujitorul lui Dumnezeu să fie complet echipat pentru orice lucrare bună pe care Dumnezeu vrea să o facă. Deci, într-un sens, Biblia nu a fost scrisă necredinciosului ci credinciosului. Indiferent dacă ești bărbat sau femeie, Dumnezeu are pentru tine o lucrare pe care vrea ca să o faci astfel încât să Îl glorifici pe El. Pentru a te echipa ca să poți face această lucrare, Dumnezeu ți-a dat cele 66 de cărți mici inspirate care sunt pline de adevărul pe care El vrea ca tu să îl cunoști și să îl oglindești în viața ta.
Al patrulea scop al Scripturii este găsit concentrat în Evanghelia după Ioan, carte adresată necredinciosului. În Ioan 20:31, Ioan spune: „Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu și crezând, să aveți viața în Numele Lui.” În acest fel, Evanghelia după Ioan este singura carte dintre cele 66 de cărți ale Bibliei care este adresată necredinciosului.
Ultimul scop poate fi sumarizat în felul acesta: Dumnezeu are un sigur mesaj pentru necredincios, conform Bibliei, și mesajul acesta este: „Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie.” După ce un necredincios se pocăiește și crede Evanghelia, Dumnezeu are pentru el 66 de cărți încărcate de adevăr.
Deci, iată cele patru scopuri ale Bibliei: prezentarea persoanei lui Isus Hristos; prezentarea istoriei lui Isus Hristos și a istoriei care duce către El; ea a fost scrisă astfel încât necredinciosul să creadă în Isus Hristos, și ca să facă pe credincios să fie complet echipat pentru orice lucrare bună pe care Dumnezeu vrea ca ea sau el să o facă.
Istoria Bibliei
Îndreptându-ne acum atenția către istoria Bibliei, ești tu capabil să răspunzi următoarelor întrebări, și anume: Cine au fost acești oameni care au scris cărțile Bibliei? Când și unde le-au scris? În ce limbă au fost ele scrise? Există vreun registru al documentelor originale? Cine a păstrat aceste cărți pentru noi? Cine a făcut selecția acestor cărți și le-a pus în această colecție de scrieri sfinte? Cine a autorizat oameni pentru a face aceste selecții și când anume au fost ele făcute? Cine a organizat Biblia în felul în care o avem noi astăzi? Dacă tu spui oamenilor că ai studiat Scriptura și că tu ești un student serios al Cuvântului lui Dumnezeu, ei se vor aștepta ca tu să știi să răspunzi acestor întrebări.
Deci, cine a scris Biblia? Dumnezeu e Cel care a scris această Carte. Ce înseamnă lucrul acesta? Secțiunea cu privire la „inspirație” este cea care răspunde la această întrebare. Prin intermediul miracolului inspirației, Dumnezeu a mișcat oameni ca să scrie aceste cărți. Deci, într-adevăr Dumnezeu este Cel care a scris aceste cărți.
Sunt doi termeni care au nevoie să fie stabiliți atunci când învățăm despre faptul că Dumnezeu a scris aceste cărți. Primul termen este cel de „revelație”. Revelația este un termen general care acoperă toate modalitățile prin care Dumnezeu descoperă adevărul omului. Dumnezeu descoperă adevărul omului prin natură. El, de asemenea, descoperă adevărul la nivel personal prin DuhulSfânt. Al doilea termen este cel de „inspirație”. Inspirația se referă la ceea ce teologii numesc „revelația specială”. Biblia este revelația specială a lui Dumnezeu. De-a lungul unei perioade de 1600 de ani, Dumnezeu a mișcat oameni ca să scrie aceste cărți. Această perioadă are un început și un sfârșit. În anul 90 d.Hr, atunci când Ioan a scris Apocalipsa și când a pus capăt acestei revelații, el a spus în Apocalipsa 22:18-19 că dacă cineva va adăuga ceva acestei cărți, Dumnezeu îi va adăuga acestuia toate urgiile cuprinse în această carte, și ne-a avertizat să nu îndepărtăm nimic din această carte. Acum, unii au spus că Ioan se referea doar la conținutul cărții Apocalipsa atunci când a scris-o, însă alții au sugerat că avertizările lui Ioan se aplică întregii Biblii. Indiferent de interpretare, nimeni nu trebuie să adauge sau să îndepărteze ceva din Scripturi. Aceasta, Biblia, a fost o minune specială. De aceea este ea numită revelația specială.
Lucrul acesta ridică o altă întrebare: „Mai descoperă Dumnezeu ceva personal?” Da, El o face.
Revelația persoanală vs. Revelația specială
Este important să înțelegem diferențele dintre revelația personală și revelația specială. Acest lucru ridică următoarea întrebare: „Care dintre ele este mai importantă., revelația personală sau cea specială?” Revelația specială întotdeauna are autoritate peste revelația personală. Dacă cineva vine la un păstor și spune: „Îmi voi părăsi soția. E o ființă imposibilă. O voi lăsa.”, păstorul îl poate întreba: „Ți-a fost ea necredinciosă?” Omul răspunde:„Nu, nu. Doar că nu îmi mai place; nu mai vreau să fiu căsătorit cu ea. Dumnezeu mi-a pus să o părăsesc.” Apoi, păstorul plin de autoritate poate spune: „Dumnezeu nu ți-a spus lucrul acesta pentru că în revelația specială a Scripturii Dumnezeu nu îți permite să o părăsești. Dumnezeu spune să te alipești de ea. Revelația personală reală nu se contrazice niciodată cu revelația specială.”
Trebuie să fii foarte precaut atunci când spui: „Dumnezeu mi-a spus.” De multe ori, atunci cînd spui: „Dumnezeu mi-a spus.”, El, de fapt nu ți-a spus nimic. Nu ai vrea să pui în dreptul lui Dumnezeu părerile și dorințele tale personale.
Cel mai important lucru de luat în seamă în ce privește cuvintele „revelație” și „inspirație” este faptul că mulți din lume pun un accent exclusiv pe cuvinte precum raționalism, raționament, logică, umanism. Ei spun: „Nu am nevoie de revelație. Eu am o minte.” Atunci când devii creștin, tu nu devii irațional, ilogic, nerazonabil sau inuman, ci, conform Scripturilor, revelația este criteriul principal prin care faci distincția dintre bine și rău.
Cine a scris Biblia?
Acum vom discuta asupra întrebării: „Cine a scris Biblia?”. Oameni inspirați de Dumnezeu au scris aceste cărți. Acești oameni au fost regi, pescari, păstori, generali, lideri politici. Unul dintre ei a fost un medic. Unul a fost un vameș. Tot felul de oameni au fost inspirați de Dumnezeu pentru ca să scrie mesajele Sale. Poetul, Dryden, a întrebat cu înțelepciune: „De unde dacă nu din ceruri acești oameni nepricepuți în arte, născuți în diferite veacuri și în diferite părți, au țesut astfel de adevăruri care se află în deplin acord, sau cum sau de ce ar conspira toți ca să ne amăgească cu o minciună, lăsând durerile lor fără răspuns, sfaturile lor fiind întâmpinate de nemulțumire; lăsând câștigul lor să fie flămânzit și martirajul să fie a lor coroană?”
Cine a colecționat și a canonizat aceste cărți?
Este de mare ajutor să cercetăm cum anume a avut loc acest miracol. Dacă vei cerceta, vei descoperi că scrierile Vechiului Testament au fost selectate de oameni precum Ezra, marele cărturar. În Consiliul de la Iamnia cărțile Vechiului Testament au fost stabilite, până în anul 100 d.Hr, deși ele fuseseră oficial recunoscute ca și Scripturi sacre și fuseseră colecționate cu 300 sau 400 de ani înainte. Cărțile Noului Testament au fost colecționate, selectate și aranjate până în anul 692 d.Hr. la Consiliul de la Trulan, deși fuseseră deja stabilite la Consiliul din Roma în anul 382 d.Hr. și fuseseră clar enumerate cu aproape un secol înainte. În cazul Vechiului Testament, selecția s-a concentrat asupra reputației scriitorului ca și profet sau cărturar. În cazul Noului Testament, trei întrebări au fost ridicate. A fost această carte scrisă de un apostol sau de un colaborator apropiat al unui apostol? Evidenția această carte conținut spiritual care echipa credinciosul pentru viață și pentru lucrare? În cele din urmă, sunt toate aceste cărți în acord unanim în ce privește acest conținut spiritual? Mulți oameni au întrebat despre cărțile apocrife care au fost plasate în canonul Scripturii de către Biserica romano-catolică în anul 1546 d.Hr. în timpul Reformei. Aceste cărți nu au fost alese în timpul selecției originale ale Scripturilor.
Limbile originale ale Bibliei
Este nevoie să discutăm despre limbile în care a fost scrisă Biblia. Vechiul Testament a fost scris în ebraică și în aramaică iar Noul Testament a fost scris în greacă. Fiindcă Biblia nu a fost scrisă în limba ta maternă, cercetătorii biblici adesea studiează aceste limbi originale astfel încât toți să poată înțelege cât mai fidel Scripturile.
Acum gândește-te cu cât timp în urmă au fost aceste cărți scrise. Noul Testament are aproape 2000 de ani iar cele mai vechi cărți ale Vechiului Testament au între 3500-4000 de ani. Aceste cărți au trebuit să fie copiate și păstrate. Cum hârtia nu rezistă așa de mult timp, niciun mannuscris original nu mai există, însă sunt disponibile copii demne de încredere. Pentru a obține Biblia în limba română, ea a trebuit să fie tradusă de aceia care au fost dedicați răspândirii Cuvântului lui Dumnezeu.
Concluzie
Sper că această lecție ți-a destăinuit Scriptura mai mult, astfel încât să o înțelegi mai bine și să transforme viața ta. Adu-ți aminte să studiezi atent aceste întrebări pentru că răspunsurile sunt destul de importante. Acest tip de întrebări vor fi de ajutor pentru o înțelegere mai bună a originilor Scripturii. Cunoașterea ne va da încredere în faptul că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat, eficient și relevant pentru noi astăzi.
Noi trebuie să înțelegem cum a apărut Biblia și de ce Dumnezeu ne-a dat-o. Întreaga Scriptură are patru scopuri și toate arată spre Hristos. Aceste patru scopuri sunt: 1. Prezentarea lui Isus Hristos ca Mântuitor și Răscumpărător al lumii. 2. Să ne ofere contextul istoric în care Isus a venit. 3. Să conducă necredincosul la credință în Isus și 4. Să arate credincioșilor cum Dumnezeu vrea ca noi să trăim.