ZIUA MEA NAȚIONALĂ – CETĂŢEAN AL CERULUI

de Ioan Ciobotă, 30 Noiembrie 2019   Ziua naţionala este relativă. Înainte de 1945 ziua naţională era ziua regalităţii. Apoi, între ’45 – ’89 ziua naţionala a fost 23 August – ziua când “am întors armele”. Acum ziua naţionala este 1 Decembrie – Ziua Marii Uniri. Probabil în viitor se va schimba şi aceasta şi vom serba ca zi naţională ziua Celei Mai Mari Uniri – ziua unirii cu Europa. Pe drapel mai demult era un zimbru, apoi secera şi ciocanul. Acum cred ca semnul distinctiv ar putea fi gropile din asfalt sau avorturile. Cu toate astea, eu mă bucur să fiu român. Dumnezeu a vrut să mă nasc român. Dacă mă vroia francez sau chinez sau papuaş, atunci mă năşteam în Lyon sau în Paris, în Shanghai sau în Beijing sau chiar în Papua Noua-Guinee. Dar Dumnezeu a vrut să mă nasc în Romania, în Alba Iulia – cetatea Marii Uniri. Acum, dacă schimbăm perspectiva, care este oare ziua naţionala a Cerului? In Cer cred că nu există zi naţionala deoarece acolo NU EXISTĂ ZI ŞI NOAPTE. Vorbind despre cer, Biblia spune: “Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul” – Domnul Isus Cristos. Pot spune că cetăţenia noastră este în Ceruri. Biblia ne învaţă să ne rugăm pentru binele cetăţii în care suntem, deoarece fericirea noastră atârnă de fericirea ei. Eu mă rog pentru România: “Doamne, fă Tu ca preşedintele ţării, primul-ministru, începand de la cei din frunte până la mine, cu toţii să fim CETĂŢENI  DE  NĂDEJDE… ai cerului ! C.S. Lewis spunea că noi, creştinii, suntem agenţi secreţi ai lui Dumnezeu. Noi reprezentăm o putere străină. Străina de mizeria de pe acest pământ. Îl reprezentăm pe Dumnezeu, Cel care este Lumina, dragoste, pace şi fericire, în mijlocul unei lumi pline de întuneric, ură şi război. Război cu noi înşine, cu cei din familie – Salvador Dali are un tablou interesant pe acest subiect, “Devorare reciprocă” –  război cu cei de la servici, cu cei din opoziţie sau de la putere? Eu despre mine pot spune că sunt agent secret, reprezint interesele lui Dumnezeu pe acest pământ. Am dublă cetăţenie: sunt cetăţean român aici şi cetăţean al Cerului dincolo. Ziua mea naţională este Ziua Unirii. Ziua Unirii mele cu Cerul, bineînţeles. Ziua când am spus: “Doamne Isuse Cristoase, de azi înainte Te rog să fi Tu preşedinte, prim ministru și rege în viaţa mea. Te rog să gestionezi Tu inundaţiile şi cutremurele, catastrofele din viaţa mea. Te rog să fii Tu Stăpânul şi Domnul meu, prietenul meu. Te iubesc.” De atunci trăiesc o sărbătoare continuă, până când “trupele speciale” ale puterii pe care o reprezentăm ne vor scoate de aici, asa cum spune Biblia că atunci când Domnul Isus ca reveni pe norii cerului, El va trimite pe îngerii Săi în cele 4 zări să strângă la El pe toţi cei care sunt CETĂŢENI  AI  CERULUI. Părintele Rafail Noica spunea: “Patria noastră nu este cea în care ne-am născut, ci CEA  CARE  VA  SĂ  VIE !” Aş încheia cu “SĂ  TRĂIŢI !”…demni de titlul de “Cetăţean al Cerului” (cei care-l aveţi, iar cei care nu sunteţi siguri, puneţi-vă chiar acum pe genunchi, cereţi-l şi-l veţi primi).